Tezaurul găsit întâmplător la Ostrovul Şimian şi la Schela Cladovei, atestă legături între geto-daci şi celţi
Descoperiri arheologice puţin mediatizate au făcut vâlvă în anii 1960-1970 printre specialiştii români. Este vorba despre un uriaş tezaur de piese celtice, găsite la Dunăre, pe Ostrovul Şimian şi la Schela Cladovei.
Arheologii români au stabilit la vremea respectivă că produsele celtice au fost importate sau fabricate de meşteri locali sau celţi. Artefactele ceramice sunt de culoare cenuşie, confecţionate dintr-o pastă bună cu un slip subţire şi vitros.
„Ele sunt lucrate la roată şi au o ardere uniformă. Există şi o ceramică de imitaţie celtică ce este în general lucrată cu mâna. Se întrebuinţează şi roata, însă exemplarele nu sunt atât de reuşite ca cele celtice. La vasele originale suprafaţa este lustruită, iar ornamentele se redau prin lustruire puternică sau prin pictură cu grafit. Printre materialele ceramice descoperite în groapa bordeiului dacic nr. 1 de la Schela Cladovei ceramica este reprezentată de mai multe forme de vase lucrate la roată sau cu mâna”, spune Mişu Davidescu, fostul director al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin, în lucrarea sa „Drobeta”.
Între acestea se remarcă tipul de oală pântecoasă lucrată la roată, cu buza groasă despărţită de corpul vasului printr-o şănţuire largă. Un alt tip de vas este acela de castron sau strachină. Pasta acestor forme este mai îngrijită, mai compactă, chiar atunci când vasele sunt de uz comun. Din inventarul acestui bordei făcea parte şi un vas grafitat celtic de tip „situla”, ornamentat pe întreaga suprafaţă cu striuri paralele, conform lui Mişu Davidescu.
Ceramică celtică, alături de cea dacică
FOTO Castrul Drobeta
Şi în cel de-al doilea bordei dacic de la Schela Cladovei s-a găsit ceramică celtică alături de cea dacică. Aici s-a descoperit un vas de formă bitronconică, cu buza evazată în afară, fără ornament. Tot în acest bordei s-au găsit şi câteva fragmente de ceramică neagră, grafitată. Asemenea vase se cunosc din mai multe aşezări dacice intracarpatice, cum sunt cele de la Sebeş, Moreşti, Mediaş, Noşlac, după cum arată I.H. Crişan în lucrarea „Precizări în legătură cu cronologia ceştii dacice”.
În groapa bordeiului dacic nr. 1 de la Schela Cladovei s-a mai descoperit un cuţit celtic.
„Trei asemenea cuţite au fost găsite şi în săpăturile noastre din 1966 în Ostrovul Şimian, unde a mai fost descoperită o zăbală de cal. Zăbala de fier era dublă. O bară de fier se introducea în gura calului, iar alta trece pe dedesubt, apucând falca de jos a animalului. Bara de jos avea, spre extremităţi, montate din turnare câte două rotiţe. Atunci când se trăgea de frâu, acestea apăsau puternic buza calului. Această zăbală este asemănătoare cu cele descoperite la Teleşti – Gorj sau cea de la Koszeg din Ungaria”, mai spune Mişu Davidescu.
Tezaurul din Ostrovul Şimian
În timpul lucrărilor de strămutare a cetăţii Ada-Kaleh în Ostrovul Şimian, în anul 1970, a fost descoperit întâmplător un tezaur format din 68 monede de argint. Dintre acestea, 66 exemplare fac parte din rândul imitaţiilor monetare de tip Filip II, iar celelalte două piese sunt drahme ale oraşului grecesc Dyrrachium, potrivit arheologilor Constantin Preda şi Mişu Davidescu.
Tipul principal şi predominant (54 piese) face parte din Sirmium, iar ca datare, acest tip se încadrează în a doua jumătate a secolului al II-lea î.e.n., cu precădere în al treilea sfert al secolului respectiv. Se presupune că tezaurul a fost ascuns fie în jurul anului 100, fie la începutul secolului I î.e.n. Cei doi arheologi consideră că emisiunile sunt fără îndoială de origine celtică, aparţinând ramurii celtice a scordiscilor.
Nu este exclus ca acest tezaur să fi ajuns în Ostrovul Şimian după ce scordişcii au fost nimiciţi de romani în anul 88 î.e.n., şi s-au refugiat în insulele Dunării din dreptul Banatului şi Olteniei. O altă ipoteză ar fi că scordişcii, după această înfrângere, să mai fi dispus în regiunea amintită de un centru tribal puternic, eventual o uniune de triburi bine închegată, şi apariţia tezaurului în Ostrovul Şimian ar trebui înţeleasă ca o consecinţă a raporturilor de ordin economic sau chiar politic dintre scordişci şi geto-daci.
Sursa gazetarul.ro