Pestera URSILOR

Peștera Urșilor a fost descoperită în 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puțul deschis a coborât pentru prima dată, minerul Traian Curta din localitatea Chișcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.

Peștera Urșilor este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, ea aflându-se în județul Bihor, în imediata apropiere a localității Chișcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482.Temperatura în Pestera Ursilor oscileaza tot anul în jur de 10 grade.

Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie «E. Racovita» în colaborare cu Muzeul Tarii Crisurilor din Oradea se stabilesc solutiile cerute de aceasta amenajare si masurile specifice de protectie, iar la 16 iulie 1980 Pestera Ursilor intra în circuitul turistic al tarii ca cea dintâi cavitate subterana amenajata la nivelul tehnicii mondiale. Aceasta pestera prezinta forme carstice de o mare varietate si bogatie si mai ales este renumita pentru numeroasele schele ale Ursului de Caverna –«URSUS SPELAESUS»

Galeria Oaselor din Pestera Ursilor este sectiunea din pestera care se afla la intrare, fiind astfel denumita datorita nomeroaselor oase ale ursilor de Caverna, gasite in acest loc. Vizitatorii pesterii au posibilitatea sa vada oasele asa cum acestea au fost gasite. In galeria Oaselor, chiar la intrare se afla acea crapatura care s-a creat in urma exploziei care a dus la descoperirea pesterii de catre Traian Curta in 1975. Grosimea tavanului la intrarea in Pestera Ursilor, in punctul in care s-a intrat pentru prima data, este de numai 2 metri, fiind cea mai mica grosime din taota pestera.

Galeria Emil Racoivita este cea mai mare galerie din portiunea amenajata a pesterii si a fost denumita dupa marele speolog si cercetator Emil Racovita, de al carui nume se leaga mai multe descoperiri importante. Galeria contine formatiuni calcaroase spectaculoase, stalactite, stalacmite, coloane, care au diferite forme si marimi , fiind la latitudine vizitatorului cum interpreteaza ceea ce vede. Astfel turistii pot descoperi Racheta cu motoarele pornite care tocmai decoleaza, casuta piticilor, ca sa amintim doar cateva din ceea ce exista in aceasta galerie. In Galeria Emil Racovita tavanul are grosimea cea mai mare din toata pestera.

Galeria Lumanarilor din Pestera Ursilor, si-a primit numele dupa numeroasele stalactite care seamana cu niste lumanari. Aceasta galerie duce spre iesire din pestera, o iesire creata in mod artificial pentru ca turistii sa ajunga intr-un loc cat se poate de apropiat fata de punctul de plecare. In Galeria Lumanarilor pot fi observate formatiuni calcaroase avand forme dintre cele mai bizare, de la ultimul urs care ar fi incercat sa iasa dar a ramas captiv, pana la un cap si gat de lebada, la nufarul termal si catedrale. La fel ca in toata pestera fantezia si creativitatea sunt cele prin care turistii pot interpreta diferitele formatiuni calcaroase. La iesire exista o multitudine de formatiuni care parca s-au adunat pentru a-si lua ramas bun de la vizitatori

 Galeriile Pesterii Ursilor au forma aproape rectilinie, sunt dispuse pe doua etaje, însumând o lungime de 1500 m. Nivelul superior fosil are o lungime de 488 m si este amenajat pt. circulatia turistica, iar cel inferior, temporar activ, lung de 521 m, este declarat rezervatie stiintifica. Traseul turistic propiu-zis ofera vizitatorilor chiar de la intrare, posibilitatea de a admira o extraordinara gama de formatiuni stalactitice si stalagmitice, variate ca marime si forme, baldachine si gururi. Formatiuni stalactitice cum sunt aici, asa numitele baldachine, ce pot fi întâlnite în putine pesteri din lume dau un aspect fermecator pesterii. Atmosfera de basm este întregita de stalagmitele fosile, extrem de dantelate si având grosimi de peste 1m, de stalactitele excentrice, foarte rare, provocate de deplasarea coloanelor de picaturi alimentare, de stalactitele de tip "macaroane" ori de depunerile numite "vermiculatii", printre cele mai frumoase aflate în pesterile din România.

Numele peșterii se datorează numeroaselor fosile de "urși de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamifere (ex. elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în același loc ca și strămoșii sau predecesorii săi. Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peșterile din România (Peștera Bisericuța, Peștera cu Oase).Galeria Ursilor sau Galeria Oaselor,  adaposteste 1500 de piese 140 de cranii si numeroase culcusuri ale ursului de pestera. Pe peretii acestor galerii se observa zgârieturi adânci lasate de labele ursilor. Acest urs, atingea frecvent 3 m lungime.La capatul galeriei  "Emil Racovita" se afla un schelet întreg de urs expus, în pozitia în care l-a suprins moartea.

La capatul Galeria Lumânarilor, poteca turistica îsi face cu greu loc prin desimea concretiunilor fiind prelungita cu un tunel articial de 16m care razbate în cele din urma la suprafata, încheind astfel traseul subteran vizitabil al pesterii care dureaza 45 minute.

NYC

Surse arieseni.ro si pesteraursilor