PELASGII(3)
Civilizatiunea preistorica a rasei pelasge
Cand pelasgii aparura pentru prima oara pe pamantul Eladei, ei nu aflara aci, dupa cum ne spun traditiunile, decat o populatiune rara si salbatica, risipita prin munti si paduri, traind in caverne, fara societate, fara legi, fara religiune si fara cunostinte utile.
Arcazii, popor pastoral si viteaz, cei mai vechi locuitori in Elada, povesteau, dupa cum ne spune Pausania, ca cel dintai om nascut pe Pamant a fost Pelasg, un barbat care se distingea prin marimea, prin puterea si frumusetea figurei sale si care intrecea pe toti ceilalti muritori prin facultatile spiritului sau; ca acest Pelasg, dupa ce a inceput sa domeneasca, a fost cel dintai care a invatat pe oameni sa-si construiasca colibe (calybas), spre a se apara de incomoditatile frigului, ale ploilor si caldurilor; ca el a invatat pe oameni sa-si faca haine din piei de oaie, le-a interzis ca sa se nutreasca si mai departe cu frunze, cu buruieni si radacini, din cari unele erau periculoase sanatatii; ca el a invatat pe oameni ca sa nu mai manance tot feliu de ghinda, ci numai ghinda de fag.
Iar vechiul poet epic Asiu scrie despre acest Pelasg ca el a fost nascut din „pamantul cel negru”, pe culmile cele mai inalte ale muntilor, ca sa fie incepatoriul genului muritoriu.
Un alt reprezentant al vechii civilizatiuni pelasge a fost divinul Prometheu, fiul lui Iapet, fiul Gaaei.
Poetul Eschyl, in una dintre cele mai frumoase lucrari ale sale, ne infatiseaza pe Prometheu expunand singur beneficiile ce le-a adus dansul omenimii.
„Acesti oameni”, zice Prometheu, „nu cunosteau nici arta cum sa construiasca case de caramizi la lumina Soarelui, nici modul cums alucreze lemnele, ci locuiau pe sub pamant in ascunsurile cele intunecate ale cavbernelor, intocmai ca furnicile cele agile; ei nu aveau nici un semn sigur ca sa cunoasca cand are sa fie iarna, cand are sa soseasca primavara, anutimpul floriilor, cand are sa fie vara, anutimpul fructelor, ci duceau o viata de pe o zi pe alta, lipsiti de orice cunostinte, pana cand eu i-am invatat sa cunoasca rasaritul stelelor si apusul lor, lucruri de altminterea greu de insemnat. Afara de acestea eu i-am invatat sistemul tuturor stiintelor utile; eu am aflat modul de scriere su cum oamenii pot sa tina in minte toate stiintele; eu, cel dintai am prins in jug animalele, ce pot servi la transporturi. Nime altul decat eu singur am inventat corabiile cu panze, ca oamenii sa poata trece peste mare… Mai inainte, daca se intampla ca cineva sa se bolnaveasca, el murea din lipsa mijloacelor de vindecare, pana cand eu le-am aratat cum au sa compuna medicamentele si cum se pot vindeca de toate boalele; eu am introdus diferite moduri de a cunoaste viitorul… si, in fine, cine poate sa afirme ca ar fi aflat mai inainte de mine lucrurile cele folositoare ascunse sub pamant, cum sunt arama, ferul, argintul si aurul?”
Pelasg si Prometheu sunt personificarea vechii culturi pelasge si tot ce ne spun traditiunile ca a inventat, ori ca a creat spiritul lor, apartine intregului popor.
De asemenea, exista in Creta o veche traditiune ca dactylii si corybantii, triburi pelasge, au fost cei dintai in aceasta insula care au invatat pe oameni sa formeze turme de oi, sa domesticeasca si alte genuri de animale, porci, capre, vite, cai; ca ei au invatat pe oameni maiestria de a arunca cu lancea (arma nationala pelasga) si de a trai in societate comuna; ca ei, cu deosebire, au fost autorii bunei intelegeri, a vietii regulate si cumpatate.
Datele ce le aveau despre istoria veche a pelasgilor corespund pe deplin cu faptele ce ni le procura arheologia din epoca neolitica.
Pelasgii ne apar, dupa vechile traditiuni istorice, ca una si aceeasi populatiune cu neoliticii, cari introduc in Europa cele dintai elemente ale civilizatiunii, animalele domestice, cultura cerealelor si oa arta industriala mai progresata. Chiar si olaria neolitica poarta semne de ornamentatiune si simboale mistice pelasge.
Tot astfel, traditiunile grecesti atribuie pelasgilor cel dintai cult al zeilor in Europa.
Cu deosebire, se spunea despre arcazi ca dansii au fost cei dintai cari au facut sacrificii si ceremonii religioase zeilor.
Grecii, de alta parte, dupa cum stim, imprumutase principalele lor divinitati de la pelasgi.
Joe cel vechi al romanilor purta in mana o peatra in loc de fulgere si pe acest Jupiter Lapis, romanii faceau cele mai obligatoare si mai solemne juraminte ale lor. Chiar si in ritualul juramintelor, romanii pastrara pana tarziu uzul petrilor sfinte de silex.
Din punct de vedere istoric, asadar, faptul este pozitiv.
Inainte de civilizatiunea greaca si egipteana, o civilizatiune mult mai veche se revarsase asupra Europei. Aceasta a fost civilizatiunea morala si materiala a rasei pelasge si care a deschis un vast camp de activitate genului omenesc. Influientele acestei culturi pelasge au fost decisive pentru soarta muritorilor pe acest pamant.
Pelasgii au fost adevaratii fundatori ai starii noastre actuale.
Incheiem aici seria celor mai ilustri regi din dinastia divina a imperiului pelasg.
In timpurile preistorice, gintea pelasga avuse o extensiune vasta geografica. Ea formase totodata o mare unitate politica, un imperiu enorm.
Resedinta principala a acestor regi se afla in nordul Dunarii de jos, pe pamantul Daciei vechi. Aceasta o confirma traditiunile geografice, ce le aflam la Homer si Hesiod, si aceasta rezulta din istoria cea sacara a egiptenilor, fenicienilor, assyrienilor si persilor.
Memoria acestor regi gloriosi traieste si astazi in traditiunile poporale ale tarilor romane de la Dunarea de jos.
In cantecele epice si religioase ale poporului roman se vorbeste despre puterea si virtutea lor cea mare, despre razboaiele si faptele lor glorioase, cum si despre fericirea cea legendara a genului uman in timpurile aceste.
Ei sint onorati cu titlul de imparati, de zei-imparati, ficiori de imparati, crai, domni, viteji si capitani. Ei se lupta pentru onori imparatesti si poarta insemne imparatesti. Curtile lor sint inalte imparatesti. Ei cutreiera toata lumea si se lupta cu toatae ostile de pe pamant. Ei sint numiti domni ai pamantului, domni ai tuturor si ai romanilor si sint inmormantati in gradina imparateasca de la Dunarea de jos, ori din Moldova,. Cantecele, in care celebreaza memoria lor, sint cantece imparatesti. Daomanele si fetele sint imparatese, domnite imparatite si fete de imparat.
Dupa cum vedem, personalitatea acestor regi-imparati sint istorice, nu simple imaginatiuni. Uran sau Montu, Saturn, Joe, Typhon, Marte etc au fost oameni; ei au avut o existenta muritoare. Faptele lor, dupa cum le descriu traditiunile istorice – dar nu fabulele grecesti – au un caracter real, uman.
Avea, asadar, dreptate filosoful Euhemer din Mesena, care intemeiat pe inscriptiunile si documentele ce le culesese in regiunile barbarilor, sustinea ca zeii cei vechi ai lumii, Uran, Daturn, Joe etc. au fost oameni superiori divinizati, carora li s-au atribuit, dupa moarte, cult si onori divine pentru binefacerile si faptele lor cele mari. Tot astfel ii vorbeau lui Solon si preotii din Egipet.
O cestiune importanta, insa dificila, ni se prezinta acum in ce priveste durata imperiului pelasg.
Ne aflam aici pe teritoriul cronologiei preistorice cu diferite sisteme de ani. Datele pozitive ne lipsesc. Tot ce avem sint numai traditiunile istorice. Vom cerca astfel, pe baza acestor traditiuni, sa stabilim aici cel putin, cu aproximatiune, durata marelui imperiu pelasg. In aceasta privinta avem doua fantani cronologice, una egipteana si alta romana; aceasta din urma probabil de origine scitica.
Dupa istoria cea sacra a lui Manetho, dinastia divina, care a domnit peste Egipet, a fost compusa din trei serii succesive de regi:
Prima a fost dinastia zeilor (theon), numiti si „zeii cei mari”;
A doua, dinastia semizeilor (emitheon), iesiti din dinastia I-a;
A treia, dinastia manilor sau mosilor (neykon), iesiti din dinastia a II-a.
Dinastia zeilor – intelege a zeilor de pe Pamant – domnise peste Egipet, dupa cum scrie Manetho, 13.900 ani, ce dupa Eusebiu, sint a se considera ca ani lunari, de cate 30 de zile.
Urmeaza o alta generatiune, dinastia a doua sau a semizeilor, care domnise 5.212 ani, pe care noi, intocma ca Eusebio, ii vom considera tot ani lunari, de cate 30 de zile.
Vom avea stfel:
13.900+5212=19.112 ani primitivi egipteni, care corespund la 19112 X 30:365= 1.567 ani solari uzuali si 31 de zile.
Rezulta, asadar, ca dinastia divina a zeilor si semizeilor, care domnise peste partile de sud si de nord ale lumii vechi, avuse o durata de 1.567 ani solari uzuali si 31 de zile.
Aceasta cifra despre durata imperiului pelasg se mai confirma si prin traditiunea istorica, ce o aflam in textul istoriei lui Trog Pompei.
Scytiii din Europa, dupa cum scrie Herodot, domnise odata peste Asia intreaga. Acestia erau scytii pastori de la Dunarea de jos (Aramaei, Arimi), cei mai civilizati, mai avuti si mai razboinici, a caror memorie o aflam si in traditiunile istorice ale persilor, indienilor si chinezilor (Gibbon, Hist. de la dec, de l’empire eom I (1835), p 616-618): „Analele chineze clarifica situatia si reolutiile triburilor pastorale, ce intotdeauna pot fi distinse sub denumirea vaga de Sciti si Tartari, succesiv vasali, inamici sau cuceritori ai unui mare imperiu. De la gurile Dunarii pana la Marea Japoniei, longitudinea Scitiei se intindea aproape de 110 grade, care contin in aceasta directie peste 1.700 de leghe… Triburile pastorale au cucerit de doua ori China”).
Aceasta domnie a scytilor din Europa peste continetul Asiei avuse dupa Trog Pompei, o durata de 1.500 de ani. Este aproape acealasi numar de ani pe care-l aflam si in cronologia egipteana.
O alta traditiune istorica, ce merita a fi luata in considerare, o aflam la poporul roman.
Aceasta traditiune ne spune ca in tarile de la Carpati si de la Dunarea de jos locuise mai inainte un popor viteaz si foarte razboinic, un neam de oameni inalti, care venise „dinspre rasarit” si care au stapanit toata lumea. Acesti oameni, inalti de statura, au facut movilele, au introdus plugaria si credeau ca sint insisi dumnezei adevarati. Din neamul acestor oameni afost Novac cel Batran. Ei insa, nu au stat mult timp aici, ci s-au dus inainte catre apusul pamantului, ori ca au vietuit numai 300 de ani si Dumnezeu i-a inecat cu potopul. In legendele si traditiunile romane, aceasta rasa viguroasa de oameni poarta numele de uriesi si totodata se mai spune ca tara aceasta se numise in vechime tara uriesilor.
Acestia sint titanii si gigantii teogoniei grecesti. In cartea I a lui Moise, ei sint „puternicii cei din vechime, oameni cu renume”, iar in poemele epice romane sint numiti:
Puternicii timpului,
Ca stalpii pamantului.
Acest neam de oameni care stapanise lumea intreaga, dupa cum ne spune traditiunea romana, nu au statmai mult de 300 de ani in tarile Daciei. E vorba de prima dinastie divina, care, dupa cum scrie Herodot, a fost compusa din 8 zei, numiti zeii cei mari, intre care figureaza Montu (Uran), Saturn (Cronos, Seb) si Typhon (Seth).
Herodot stabilise ca lege cronologica: 3 domnii sau 3 generatiuni pe fiecare 100 de ani. Daca aplicam acum aceasta lege pentru domnia celor 8 zei mari, noi vom avea un total de 266 ani si 8 luni.
Rezulta, asadar, ca durata Marelui Imperiu Pelasg in timpul domniei dinastiei I si II divine, a zeilor si semizeilor, a fost de 1.500-1567 ani, si ca, in particular, cei 8 zei mari, din familia titanilor, au domnit 266-300 ani.