18.08.2013 08:50

Peștera Limanu

Aceasta se gaseste la marginea comunei Limanu, la 5 kilometri de Mangalia, in apropiere de Vama Veche. In sat aflam ca intrarea in pestera este la poalele dealului, mai jos de paduricea de pini, langa niste pietre mari.

Pestera nu este pretioasa numai pentru dovezile istorice care s-au gasite aici: ceramica dacica, inscriptii, desene rupestre, ci si pentru mostenirea speologica si populatia bogata de lilieci care locuieste aici, ocrotita de lege

Peştera Limanu, numită şi Peştera Caracicola sau Peştera La Icoane este printre ele. Cu lungime de cca 4.000 metri ea este de departe cea mai lungă peşteră dobrogeană.

            O  ciudăţenie este ramificarea de-a dreptul ameţitoare a galeriilor. Spre deosebire de majoritatea peşterilor unde apele şi-au croit galerii principale spre care converg galerii secundare - după cum într-un oraş străzile laterale ies în bulevarde -, proiectantul Peşterii Limanu nu a avut nici un gând de sistematizare.

 Bizar este aspectul unor galerii, care au secţiune rectangulară foarte regulată, de ca şi cum au fost cioplite de om. În realitate este vorba de o morfologie specifică peşterilor dezvoltate în calcare cu stratificaţie orizontală, în ceea ce geologii denumesc structuri tabulare. Dar la Limanu,  unele sectoare de galerie chiar au fost cioplite de oameni. În astfel de locuri se văd foarte clar urmele de daltă. Mai mult decât atât, pentru a nu risca ca bolta să se prăbuşească peste săpători, au fost clădite din dale de calcar pilieri şi ziduri de sprijin.

Dar cine să fi fost miserioşii cioplitori ? Scormonind în trecutul acestei peşteri, arheologul Vasile Boroneanţ a descoperit incizii şi desene în cărbune pe care le-a apreciat ca fiind foarte vechi, posibil neolitice. Altele posibil dacice. Unii cred chiar că Limanu ar fi peştera Keirys, despre care vorbeşte Dio Cassius în Istoria Romană. El spune că după ce în războiul dintre regi dobrogeni Rholes şi Dapix cei din urmă au fost învinşi, ei s-au ascuns într-o peşteră, cu familii, vite şi tot avutul. Prinzând de veste, inamicii i-au zidit acolo, tranformând peştera într-un uriaş cavou. Istoricul Constantin Daicoviciu credea că ar fi vorba despre peştera Gura Dobrogei, unii arheologi bulgari cred că grota Keirys e la ei

.

Cunoscând topografia galeriilor din Limanu, cu galerii în care mergi mai mult târâş şi în mersul piticului, îmi e greu de crezut cum a încăput acolo populaţia unui regat, cu vite cu tot

. Într-o porţiune mai uşor accesibilă a peşterii s-a descoperit ceramică grecească şi opaiţe, ce arată că locuitorii cetăţii Callatys, în urmă cu aproape două milenii ciopliseră altare unde veneau poate să se închine zeului Mithras. Dar cel mai probabil ar fi că, odată cu răspândirea creştinismului în secolul al X-lea, s-a încercat transformarea peşterii într-un lăcaş de cult, după exemplul binecunoscut al grotelor-chilii şi grotelor-bisericuţe săpate în cretă de călugării pietrari de la Basarabi. După cum e posibil ca strania configuraţie geologică să le fi inspirat oamenilor din trecut sentimente religioase, că funcţia de lăcaş de cult s-a perpetuat în diferite epoci

.

 

Despre peşteră s-au spus tot felul de poveşti fanteziste. Localnicii încearcă să vă convingă că galeriile ajung sub sat, în beciuri şi pe sub fântâni pe unde ies lilieci, ba chiar răzbat până în Bulgaria. În anul 1956 o echipă de cercetători de la Institutul de Speologie Emil Racoviţă a cercetat amănunţit peştera şi a topografiat 3.600 metri de galerii. Întregul labirint se întinde sub platoul calcaros de la marginea localităţii, la foarte mică adâncime. Au fost descrise specii valoroase de organisme troglobionte şi de lilieci. Speologii amatori au reluat explorările în anii 80, descoperind puţine galerii noi.

 

Cercetarile efectuate în aceast sector al Dobrogei de Sud, au dovedit ca de fapt Pestera de la Limanu reprezinta doar un segment dintr-o retea de galerii subterane prin care se dreneaza apele (care vin din adâncurile placii de calcare

Pentru oamenii de stiinta (speologi), dupa cum am vazut, importanta pesterii Limanu este mult mai mare.

            Ea se numara printre putinele sisteme de galerii (apartinând nivelului superior de carstificare) accesibile investigatiilor directe.Apa s-a retras de mult din galerii. Ca peste tot, roca îmbraca un aspect cavernos. Spre deosebire de ce am vazut în Cheile Dobrogei, rocile de aici sunt mai intens dizolvate ca urmare a agresivitatii chimice mai mari.

A contribuit la aceasta aportul de acizi din sol, cu precadere în momentele climatice mai calde când Dobrogea era acoperita cu o vegetatie bogata. Tranzitul apelor se face si în prezent prin izvoarele din lungul vaii Limanu.Cele mai importante izvoare apar în lungul unei falii situate la nordul orasului Mangalia.Nu sunt însa izvoare obisnuite datorita termalismului si continutului de gaze aduse din adâncuri, în special H₂S.

Izvoare cu debite impresionante de sute de litri pe secunda au fost recent descoperite la nord de Mangalia.Ele sunt ascunse sub oglinda de apa a unor mlastini carora pâna de curând nu li s-a acordat prea multa atentie (cum ar fi cele de la Kara Oban, Herghelie si Mangalia Nord). Apele de aici sunt ciudate unele se pierd în adânc prin ponoare. Toate aceste ape au un element comun: uniformitatea relativa a chimismului, a concentratiei de H₂S si a temperaturii, o caracteristica ce sugereaza faptul ca provin dintr-o vasta zona de amestec, dintr-un rezervor subteran nediferentiat.

Asupra originii caldurii si a hidrogenului sulfurat s-au fromulat diferite ipoteze, fara sa se fi ajuns la un consens. Sunt indicii ca aceste proprietati ar fi induse de corpuri magmatice profunde, asociate probabil zonei de expansiune din aceasta parte a placii Marii Negre. Nu întâmplator în platforma submersa a Marii Negre s-au detectat vaste anomalii geotermice si chiar s-a avansat ipoteza ca ele au avut un rol important în accelerarea procesului de trasformare a mâlului sapropelic în petrol. Dupa cum se stie, Marea Neagra este un bazin euxinic, în care sub stratul oxigenat de peste 150 de metri de la suprafata se afla “ape moarte”, bogate în H₂S. Este poate cel mai mare rezervor de hidrogen sulfurat din lume. Paradoxal, sulful din izvoarele cercetate are o origine mult mai profunda, endogena dupa cum spun specialistii. Un indiciu în sprijinul acestei ipoteze îl constituie si analizele recente ale izotopilor stabili ai sulfului facute de cercetatorul Serban Sârbu.

În timp ce raportul izotopic al sulfului din Marea Neagra are valori negative: - 38, - 40, cel din izvoare are valoare pozitiva: + 4.Asemenea izvoare apar si în lungul faliei Dunarii ce delimiteaza spre vest horstul Dobrogean.

O alta caracteristica a izvoarelor de pe aliniamentul Kara Oban, o repezinta gazele libere combustibile, în cea mai mare parte metan.Pe seama energiei solare dar si a continutului de hidrogen sulfurat si metan în izvoarele de la Kara Oban s-au dezvoltat bogate asociatii “tiofile”,o tesatura complicata alcatuita din alge si fungi . Un caz cu totul particular îl constituie asociatia de vietuitoare ce traiesc pe seama hidrogenului sulfurat, descoperite de biospeologii români în pestera de la Movile situata în vecinatate.

Vremurile moderne au adus doar profanarea. Limanu a fost poluată în fel şi chip. . În prezent Peştera Limanu este declarată arie protejată şi se află în custodia Asociaţiei GESS, care îşi onorează misiunea, dar cu mare dificultate. 

NYC

Sursa: National geografic si enciclopedia- dacica.ro