Dobrogea necunoscută III - (Samova, Valea Teilor, Valea Fagilor și Balaurul Dobrogean)
Dacă vrei să te relaxezi în cele mai frumoase păduri, eşti invitat în judeţul Tulcea: trebuie neapărat să vezi pădurile de smarald de la Somova, Valea Teilor sau Valea Fagilor. Trebuie să treci prin Munţii Măcinului, acolo unde ai ocazia să întâlneşti balaurul dobrogean sau vipera cu corn. Adevărul vă prezintă, în cadrul celei mai frumoase campanii „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, o parte incredibilă din Tulcea.
Judeţul Tulcea nu înseamnă numai Delta Dunării: munte, mare, deltă, cetăţi, mănăstiri te vor atrage aici şi te vor determina să te întorci. Puţini sunt cei care au reuşit, până acum, să viziteze pădurile din Dobrogea de Nord: la Valea Teilor îţi vei auzi paşii foşnind în liniştea dintre copaci şi vei admira razele de soare care se strecoară printre crengi, în Valea Fagilor vei vedea copaci mai înalţi decât un bloc de zece etaje, iar la Somova te poţi relaxa în pădurea situată chiar pe malul bălţii (lacul Somova).
La numai câţiva kilometri de Tulcea poţi petrece un week-end de basm în inima naturii, acolo unde calmul şi relaxarea pădurilor te vor face să te îndrăgosteşti pe loc de aceste meleaguri. Ce a mai rămas azi din pădurile Dobrogei După cum povesteşte Viorel Roşca, director al Parcului Naţional Munţii Măcinului, în urmă cu 200 de ani, nordul Dobrogei era acoperit cu păduri seculare de stejar. Pădurile Dobrogei au avut de suferit atât înainte de 1878, în timpul ocupaţiei otomane, când s-au exploatat păduri valoroase de stejar, cât şi după 1878 (anul revenirii Dobrogei la România), când s-au aplicat două reforme agrare, prin care multe suprafeţe păduroase s-au transformat în terenuri agricole şi islazuri comunale, iar cele rămase au fost afectate de activitatea umană (păşunatul în pădure, incendieri).
În 1850-1930 pădurile Dobrogei s-au diminuat cu circa 63.000 hectare, dintre care 40.000 de hectare sunt în judeţul Tulcea, spune specialiştii. S-a ajuns, în prezent, la o pondere a pădurilor de numai 12% din suprafaţa totală a judeţului Tulcea. Splendoare în iarbă între Niculiţel şi Valea Fagilor FOTO Cele mai frumoase păduri se găsesc în Nordul Dobrogei Pădurea de la Valea Teilor este una dintre frumuseţile naturale ale judeţului: situată la câţiva kilometri de localitatea Niculiţel, patria vinului, pe drumul spre Valea Teilor, pădurea te va încânta cu liniştea de aici. O pădure retrasă, întinsă de-a lungul unui drum care cu siguranţă nu te va invita la viteze prea mari, este locul în care până şi gândurile par să aibă ecou.
Spectacoasă este culoarea naturii, mai ales în perioada primăverii. Credeai că ai văzut cel mai frumos verde din lume? Nici pe departe, dacă nu ai ajuns la pădurea din Valea Teilor. Poţi sta ore în şir admirând natura care se expune în frumuseţea ta, o adevărată splendoare în iarbă, dar şi razele soarelui care, printre crengi, fac eforturi să îţi lumineze zâmbetul.
Copaci de aproape 40 de metri din Valea Fagilor Tot în zona de terasă, aproape de localitatea Luncaviţa, este o altă pădure extraordinară, Valea Fagilor, o rezervaţie forestieră care se întinde pe 154 de hectare şi care face parte din Parcul Naţional Munţii Măcinului. În pădurea izolată de fagi, aflată la peste 300 de kilometri de restul pădurilor de fag din România, poţi admira exemplare de un metru grosime şi până la 38 de metri înălţime. Este singurul loc în care vei vedea fagul tauric, care are caractere intermediare între fagul autohton şi fagul oriental, dar şi flora de subarboret, unică în Dobrogea şi asemănătoare făgetelor din Crimeea. Pe lângă fagii care dau numele frumoasei rezervaţii, aici vei mai vedea şi alte specii, precum gorun, carpen, tei argintiu, ulm, paltin, frasin, plop tremurator, alun.
Pe baltă, în pădurea Somova
Dacă vrei să vezi o mini-deltă în zona de terasă, atunci poţi ajunge la Somova, localitate situată la numai câţiva kilometri de ieşirea din municipiul Tulcea, pe E 87. Intrarea în pădure se face chiar dinspre şoseaua europeană (extrem de bună, apropo!), iar de aici poţi ajunge în numai câteva minute la lacul Somova. Dacă eşti amator de pescuit, aici vrei să ajungi: ai spaţiu deschis pentru grătar, ai spaţiu de relaxare la umbra copacilor, ai balta aproape. Este o variantă extrem de plăcută de petrecere a unui weekend care închide o săptămână aglomerată.
O combinaţie de european şi asiatic în cei mai vechi munţi ai României Munţii Măcinului, cei mai vechi din România, te invită să-i admiri etajele de vegetaţie, selecţionate după înălţime, de la 7 metri la 467 de metri (recordul de înălţime de aici este Vârful Ţuţuiatu).
Peisajele din Munţii Măcinului seamănă cu cele forestiere din sudul Europei datorită prezenţei pădurilor submediteraneene şi balcanice, precum şi cu stepele euroasiatice, definite de vegetaţia saxicolă, spun specialiştii. „Climatul acestor munţi a determinat o varietate specifică, unică în Europa, cu interferenţa tipurilor ecosistemice pontico - submediteraneene, central europene şi asiatice, fapt ce conferă Munţilor Măcin atributul de sinteză în miniatură a două continente – Europa şi Asia“, spune Viorel Roşca, director al Administraţiei Parcului Naţional Munţii Măcinului.
Aici poţi vedea peste 1.770 de specii de plante, adică jumătate din flora României, dintre care 72 sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile şi 27 specii se regăsesc numai în zona Măcinului.
Povestea balaurului dobrogean şi a altor specii din Munţii Măcinului Balaurul dobrogean (Elaphe quatorlineata sauromates) este cel mai mare şarpe constrictor de pe teritoriul ţării noastre, iar patria lui este zona Măcin, zonă protejată. Are aproape trei metri, este neveninos, iar cercetătorii spun că ar mai exista doar zece exemplare.
Oamenii care l-au văzut povestesc acesta scoate un şuierat foarte puternic, în special când este atacat sau i se încalcă teritoriul. Directorul Parcului în care trăieşte acest balaur dobrogean, Viorel Roşca, spune că atunci când este atacat, acest şarpe are un mecanism de apărare, nu se mai reproduce preţ de câţiva ani. „Oamenii se speriau de el şi îl loveau cu sapa“, spune Roşca.
Balaurul dobrogean, cel mai mare sarpe care traieste in Romania atinge cu usurinta lungimea de doi metri. Este asa numitul sarpe pufaitor care isi are numele de la suieratul cumplit pe care il scoate atunci cand este atacat. In popor i se mai spune si balaur, datorita dimensiunilor sale. Si totusi, localnicii dinDobrogea au relatat de-a lungul anilor diferite intamplari cu serpi uriasi. Sa fie doar povesti sau tinutul dobrogean sa fie ultima frontiera a unor animale mitice care au inspirat teama si admiratie oamenilor?!Serghei Iablov, pescar din Gura Portitei, isi aminteste de o intamplare petrecuta pe vremea cand avea vreo 30 de ani, adica in preajma anilor `70. Protagonistul intimplarii a fost un granicer care isi facea rondul de noapte.
La un moment dat, soldatul a auzit un zgomot ciudat. A strigat in noapte, somand persoana din intuneric sa se identifice, tragand in aer si focul regulamentar. Cu toate acestea fosnetul se auzea din ce in ce mai aproape. Cum la vremea respectiva relatiile cu Uniunea Sovietica erau pe muchie de cutit, granicerul s-a temut sa nu fie atacat de vreun spion debarcat. Asa ca a tras cu pistolul mitraliera in directia de unde se auzea zgomotul, apoi si-a alertat superiorii. Granicerii au intrat in alarma si au inconjurat locul in care fusese localizat intrusul. Spre dimineata au descoperit in papuris corpul unui sarpe imens, care avea cel putin sase metri lungime si o grosime de circa 30 de centimetri. Sarpele avea o ciudata culoare maron inchis si era acoperit cu pete galbui-rosiatice.
“Capul Sarpelui era acoperit cu solzi mai mari decat cei care ii acopereau corpul si pe el se puteau vedea niste mici spini de circa 8 – 10 centimetri. Cand au luat corpul sarpelui si l-au aruncat in apa, unul dintre soldati s-a intepat in acei spini si si-a pierdut complet cunostinta.”
Soldatul a fost dus imediat la spital unde medicii au declarat ca are simptomele otravirii. Contrar tuturor asteptarilor si tratamentelor, soldatul si-a revenit dupa doua zile de febra continua si convulsii. Desi i s-au facut nenumarate analize, in organismul soldatului nu a fost descoperita urma nici unei otravi. Cit priveste sarpele urias, cand superiorii granicerilor au citit raportul, au vrut sa recupereze corpul animalului mutilat. Evident ca in zona resspectiva, desi a fost periata de scufundatori, nu s-a mai descoperit nimic.
Subofiterul care a ordonat aruncarea cadavrului in lac a fost pe punctul de a fi trimis in fata tribunalului militar pentru fapta sa. Dar totul s-a musamalizat, pentru ca nimeni nu voia sa stirneasca valuri dinspre Bucuresti.
“Tisneau din gaurile subterane si se incolaceau cu suieraturi groaznice in jurul oamenilor”
Intamplarea anterioara nu a fost singura inregistrata in cursul secolului trecut. Mina Altan Tepe, Lacul Golovita, Canalul Dunare - Marea Neagra, sunt cateva din locatiile unde au fost vazuti astfel de serpi uriasi. Teodor Marinescu a avut ghinionul de a cunoaste munca inumana de la Canalul Dunare – Marea Neagra, la care erau supusi cei considerati a fi ostili regimului comunist. Isi aminteste si acum cu groaza de serpii uriasi care “ tasneau din gaurile subterane si se incolaceau cu suieraturi groaznice in jurul oamenilor” .
"Noi nu aveam decit cazmale si tirnacoape si saream pe ei, ca altfel ne sugrumau. Iar gardienii se uitau si radeau si spuneau ca nici macar serpii nu ne plac pe noi. Iar singura noastra vina era ca eram intelectuali iar paznicii nostri nu aveau nici macar doua clase primare.”
In 1987, la iesirea din schimb, minerii de la Altan Tepe au anuntat ca au vazut un sarpe imens in subteran. Ce cauta sarpele la 500 de metri adincime si din ce traia acolo, e o intrebare la care nimeni nu poate raspunde. Oamenii au incercat sa captureze imensa creatura, dar sarpele a disparut intr-o crapatura. Minerii au incercat sa sape dupa ciudata aratare dar fara prea mult noroc, intrucit gaura parea sa nu aiba fund. Dar la aproape un metru adincime, sapatorii au dat de un craniu straniu, care masura 120 centimetri lungime, 37 latime si 19 inaltime.
Crezand ca au descoperit un craniu de dinozaur sau alt animal preistoric, ingropat in mina, au trimis craniul la Bucuresti. Din nefericire, coletul nu a ajuns la destinatie, pierzindu-se pe drum. Iar minerii nu au mai amintit despre intamplare de teama ca mina sa nu fie inchisa pentru cercetari paleo-arheologice.
Urmasul vechilor pitoni sau sarpe autohton
Locuitorii din comuna Sfantu Gheorghe spun ca au vazut deseori serpi uriasi iesiti din vagaunile din preajma Crasnicolului, in special atunci cand apele inghit kilometri intregi de uscat si inunda lacasele uriaselor reptile. “Se pot vedea atunci pe ape cum fug serpii traversind grindurile si apele de parca ar fi niste amarite de movile si balti ramase dupa inundatia Dunarii.”
Oamenii locului cunosc o serie de intimplari si legende cu serpi uriasi si balauri. Dincolo de a se teme de ei, oamenii sunt convinsi ca serpii uriasi au existat din cele mai vechi timpuri si ca aparat dintotdeauna pamantul dobrogean. Sa nu uitam ca aici au fost o serie de temple inchinate zeului-sarpe Glycon, care avea coama de leu si o infatisare infioratoare, menita a-i speria pe dusmani. Si sa ne amintim si de Insula Serpilor, pe care prietenii nostri de la est ne-au luat-o ca zalog al aliantei noastre armate neconditionate.
Specialistii in criptozoologie spun ca nu este exclus ca pamanturile dobrogene sa ascunda o specie de piton antic, despre care afirma ca se gaseau in toata Europa in urma cu 2 – 3.000 de ani. Altii spun ca pitonii dobrogeni sunt diferiti de celelalte reptile din specia lor, fiind mult mai vechi decit serpii descrisi de cronicile grecesti si romane. Poate ca viitorul va veni sa dea un raspuns exact acestei probleme. daca nu va fii prea tirziu.
Pe lângă speciile care inspiră teamă, dar şi poftă de adrenalină pentru cei mai curajoşi, în Munţii Măcinului se găsesc 181 specii de păsări (37 sunt strict protejate la nivel internaţional), 47 de specii de mamifere, 1.436 specii de insecte identificate (cu peste 900 de specii de fluturi), 11 specii de reptile, şapte specii de amfibieni. Aici poţi vedea ţestoasa dobrogeană (Testudo graeca ibera), , şarpele lui Esculap (Elaphe longissima), vipera cu corn (Vipera ammodytes montadoni), şoimul dunărean (Falco cherrug), şorecarul mare (Buteo ruffinus), pietrarul (Oenanthe isabelina), mierla de piatră (Monticola saxatilis), prigoria (Merops apiaster), piţigoiul de livadă (Parus lugubris). Bufo bufo (broasca râioasă cenuşie) – reprezintă un relict glaciar în această zonă, şi deşi este relativ comună în zonele colinare şi montane din România, a fost semnalată doar în patru puncte ale Dobrogei.
Desii pe cale de disparitie râsul este vanat anual deoarece un numar foarte mare al acestora reprezinta un pericol pentru comunitatea locala. Dintre toate tarile europene, aici se intalnesc cele mai multe exemplare, aproximativ 1.300.
Romania este singura tara din UE unde mai traieste aceasta specie de rozatoare. Dihorul patat se gaseste in Dobrogea si in prezent specia sa numara aproximativ 500 de indivizi in Romania.
Detalii: https://www.9am.ro/top/Social/251775/top-10-specii-pe-cale-de-disparitie-romania/9/Dihorul-patat.html#slide-title#ixzz2qNThZgbu
Follow us: @9AM on Twitter | 9AM.ro on Facebook
Gasca cu gat rosu migreaza in Romania si in zona litorala nordica a Bulgariei si este una dintre cele mai rare specii de gasca din lume. In prezent, mai traiesc doar 55.000 de exemplare la nivel mondial. Aproximativ 90% din acestea ierneaza la noi de la sfarsitul lunii octombrie pana in luna martie in zona lacurilor Techirghiol, Razelm, Sinoe, Golovita etc.
Rana dalmatina (broasca roşie de pădure) – este răspândită în Dobrogea numai într-o arie limitată din vecinătatea sud-estica a Munţilor Măcinului, fiind un relict care demonstrează vechimea pădurilor din zonă. Tot aici poţi admira cerbul carpatin sau cărpiorul, dar te poţi întâlni şi cu mistreţi, pisici sălbatice, râşi, dihori sau jderi.
Soimul Dunarean- o specie pe cale de disparitie.In incercarea de a salva aceasta specie, SOR a amplasat 14 cuiburi artificiale in zone impadurite din Podisul Babadag, invecinate cu ariile de stepa. Daca unele cuiburi au fost deteriorate, altele au fost furate, astfel ca rezultatele proiectului au fost sub asteptari.
