Cumidava si triburile Tracice
19.01.2014 02:59
Cetatea dacica Comidava
|
Pe Dealul Cetăţii din Râşnov cele mai vechi urme de locuire datează, conform descoperirilor arheologice din 2010, încă din epoca neolitică. Apoi, o nouă fază de locuire aparţine începutului epocii bronzului (cultura Glina-Schneckenberg), arheologii identificând o aşezare apărată de valuri de pământ si prevăzute cu palisadă. Sistemul defensiv consta din 3 şanţuri şi tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre Est. Din această perioadă au fost descoperite două fragmente de topoare de piatră, un fragment de râşniţă, ceramică (vase piriforme, căni şi căniţe, tăvi, castroane, amfore şi strecurători) şi un topor-lamă de bronz.
În antichitatea clasică, pe Dealul Cetăţii, dacii cumidavens intemeiaza o asezare, „Comidava”. Există o ipoteză conform căreia aşezarea fortificaţă Comidava era integrată într-o centură defensivă formată din aşezarea Comidava, cetatea de la Pietrele lui Solomon, cetatea de pe Dealul Şprenghi, cetatea dacică de pe Muntele Tâmpa, cetatea din Răcădău - Valea Cetăţii şi cetatea de la Bunloc.
Latinizat, toponimul a devenit ,,Cumidava” şi sub această formă apare pe un monument din timpul împăratului roman Alexander Severus (222-235 d.H.).Localitatea (Κομίδαυα) este amintită între „oraşele strălucite ale Daciei” de către geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului (*ca.87d.H. probabil în Ptolemais Hermii - †ca.165 d.H. în Alexandria), în al său Îndreptar geografic.
Geographia, lucrarea sa cea mai importantă face un inventar al lumii locuite cuprizând 8000 de toponime aliniate între Spania şi China şi încadrate într-o tramă de paralele şi meridiane. Destinul acestei lucrări a fost fabulos, Europa medievală şi renascentistă datorându-i o mare parte din modul de redactare al primelor hărţi ale diverselor regiuni. Lucrarea a fost copiată în sute de exemplare, fiind practic prototipul hărţilor europene.
Jacob d'Angelo after Claudius Ptolemaeus, Cosmographia Claudii Ptolomaei Alexandrini, 1467, Reichenbach Monastery, latin:
Map of Dacia and Danube after Ptolemy's Geographia, 1st/2nd century AD, 15th century, Medieval book after Ptolemy's Geographia, 1st/2nd c. AD, author: Unknown:
Ptolemy Geographia - North Western Dacia:
 Munster, Sebastian, După Ptolemeu, DACIA, cca 1545, National Museum of Maps and Old Books - Bucharest:
Abraham Ortelius, Dacia Moesia, Anvers, cca 1605, National Museum of Maps and Old Books - Bucharest:  
Conform domnului Stelian Coşuleţ, Şeful secţiei de istorie din cadrul Muzeului Judeţean Braşov: „După cum o arată sufixul «dava» din denumirea aşezării, la Râşnov avem de-a face cu un fost centru militar, politic, administrativ şi religios al dacilor, existenţa lui fiind confirmată de cercetările arheologice efectuate de-a lungul vremii pe dealul cetăţii medievale”. Fortificaţia dacică este anterioară cuceririi Daciei de către romani şi se pare a-şi afla sfârşitul în preajma războaielor dacice.
Lista de denumiri de localități dacice cu sufixul -dava, care urmează, cuprinde atât localități cu locația confirmată de arheologi, cât și localități neidentificate încă în teren:
Teritoriul onomastic al elementului dava/deva:
Dacii au locuit dealul din estul actualului oraş Râşnov, o prelungire a Muntelui Postăvarul, între sec. IV î.H. – sec. I d.H. Aşezarea, compusă din locuinţe de suprafaţă şi bordeie, era fortificată cu trei şanţuri cu valuri de pământ. Din perioada de locuire din sec. IV – II î.H datează valurile de apărare mici, iar valul mare, interior, a fost amenajat în perioada cuprinsă între sec. I î.H. – sec. I d.H., perioada regatului dac clasic şi târziu. Se pare că în timpul celui de al doilea război dacoroman, cetatea dacică a fost incendiată şi parţial distrusă de cuceritori. În cadrul Comidavei au mai fost descoperite şi gropi de provizii, săpate în stâncă, una dintre ele având adâncimea impresionantă de 3,40 m. Pe panta de nord, au fost amenajate terase înguste care au servit cultului.
Bordeie dacice:
  
Locuinte geto-dacice:
     
Între piesele ce aparţin perioadei dacice, avem vase ceramice modelate cu mâna (ceaşca opaiţ, fructiere, strecurători), vase lucrate la roată (fructiere din ceramică fină cenuşie şi roşie, vase de provizii, căni cu toarte, capace de oale, ulcioare ce imită tipul grecesc kantharos, bolul delian şi imitaţii romane de genul situla, patera, străchini, castroane), unelte din fier (brăzdar, coase, seceri, topoare, benzi ondulate, dălţi, lamă de brici, cuie, ţinte, scoabe, piroane), unelte din piatră (râşniţe, calapod-lustruitor), arme (cuţite, vârfuri de săgeţi, de suliţe, sabie scurtă şi dreaptă, un fragment de scut din bronz), obiecte de podoabă (brăţară din bronz, cu protome în formă de şarpe, fibule din bronz, mărgele de chihlimbar). Din perioada dacică provin şi piese ce aparţin celţilor (podoabe vestimentare, precum o fibulă din bronz de tip Münsingen şi vase ceramice).
Lista cetăților dacice sau daco-romane:
În preajma anului 1875, când s-a turnat fundatia Castelului Peles, s-a descoperit un mare tezaur, din piese de aur – plãci scrise în relief. Aceste plãci au fost copiate în plumb, din ordinul Regelui Carol I, la Fabrica de cuie din Sinaia. Plãcile de plumb au fost depozitate la Mãnãstirea Sinaia si, imediat dupã înfiintarea Muzeului National de Antichitãti, la sfârsitul secolului al XIX-lea, au fost aduse la Bucuresti, pe vremea lui Grigore Tocilescu. În legãturã cu plãcile de aur, existã douã ipoteze: una, cã ar fi fost topite de Regele Carol I si folosite în vremea Rãzboiului de Independentã si, a doua, cã cel putin o parte din ele ar fi supravietuit. Nu stim ce s-a întâmplat cu ele: fie au ajuns, dupã unele speculatii, în Tezaurul de la Moscova, fie au fost valorificate, într-un fel sau altul.
După considerațiile doamnei profesoare Aurora Pețan, cercetãtor principal la Institutul de Lingvisticã “Iorgu Iordan-Al. Rosetti”, din Bucuresti, specialist în filologie clasicã, în plăcile de plumb - placa numerotata cu nr. 120 - apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Doamna Aurora Pețan explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă de structura fonetică a celor două limbi, de „urechea” grecului și a romanului.”. Astfel, „în numele grecești și romane din tăblițe, vocala 'i' cu cantitate scurtă era percepută adesea ca 'e', iar 'u' scurt ca 'o' (numele lui 'Lucullus' este redat 'Locolo', cuvântul grecesc 'basileus' este transpus 'baseleo' etc.). Deci, conchide doamna Pețan, este întru totul coerent ca romanii să fi redat prin 'u' ceea ce în limba dacilor era un 'o' închis, așa cum a transcris Ptolemeu.”  ΠΟΥΔΕΟ ΟΝΤΟΥΡΝΙ Ε ΝΕ ΔΩΕ ΖΑΒΕΛΗΟ ΛΕ Ω ΔΩΕ ΧΗΛΕΑΡΧΙΛΩΡΟ ЧΕ Ω ΣΟЧΕΟ ΑΡΜΩΣΟ ΣΩΣΥ Ε Ο ΑЧΕΖΟ ΩΝ ΣΟΛΕΘΩΛΕ ΩΝ ΤΑΛΗΠΙЧΕΛΩΕ ΔΑΒΟ ЏΕΘΩ ΦΑΞΤΟ ΩΝ ΑΝЧΕΟ ΝΩΣΕΘΡΟ + Μ – ΒΩΕΡΟΒΥΣΕΘΟ ΩΝ ΣΑΡΜΗЏΕΤΟΥΖΩ ΚΟΥΕ ΑΡΜΩΣΟ ΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧ Χ ΕΡΙΕЏΕΡ ΔΑΠΗЏΕΟ ΛΩ ЏΕΝΟΥΚΛΟ ΧΧΧΧΧΧ ΧΕ ΩΡΟΛΥΕΟ ΛΩ ΕΛΥΑ ΚΑΡΣΕΟΥ ΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧ ΧΕ ΖΟΡΑΣΕΟΥ ΛΩ ΜΟΛΕΟΔΑΒΟ ΧΧΧΧΧΧΧΧ(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Χ ΓΟΥΕΡΩ ΛΩ ΔΙΝΩЏΕΘΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Χ ΖΑΠΥΕΩ ΛΟ ΖΟΥΡΟΔΑΒΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Χ ΚΩΡΜΥΟ ΛΩ ΝΟΒΥΔΟΥΝ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Χ ЏΕΥΖΟ ΛΩ ΣΙЏΙΔΟΝΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Χ ΜΑΝΗΣΟ ΛΟ ΖΙΔΩΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Χ ΒΕΡΥΣΟ ΣΑΥΧΔΑΒΟ ΠΑΝΟΝΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Χ ΔΩΥΕΓΩΕ ΠΟΛΘΩΔΑΒΟ ΣΑΡΜΑΤΗΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) Χ ΚΑΡΠΩΔΟ ΛΩ ΣΑΡΤΑΠΙΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ –. Χ ΠΑΡΙΩΖΟ ΛΟ ΕΡΜΥΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ Χ ΜΟΝΓΑΙΩ ΛΩ ΝΑΠΩΚΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) – – Χ ΓΟΥΡΩΕ ΛΟ ΚΟΜΙΕΟΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ) Χ ΠΑΛΟΕ ΛΩ ΣΑΡΔΑΒΟ ΣΕЏΕΣΤΟ ΙΙ – (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) ΡΟΤΩΠΕΝΕΟ ΜΘ ΣΑΡЧΕΡΥΩ ΚΩΤΩΠΟΛΕΟΥ ЧΕΝΕΟΥ ΜΑΕΡΟ ΒΗΡΕΩ – Θ – Α – ΣΜ
ΚΟΜΙΕΟΔΑΒΟ - cetatea Cumidava
Triburile dacice:
 |
