CETATEA PIATRA ROSIE
Într-o splendidă zi de toamnă, echipa „Formula As”, aflată în documentare în Hunedoara, a luat drumul uneia dintre cetăţile dacice din Munţii Orăştiei despre care se ştiu mai puţine lucruri: Piatra Roşie. Am făcut-o pentru a „mirosi” subiectele din zonă, dar şi în dorinţa de a ne întâlni acolo cu o veche colaboratoare a revistei, Aurora Peţan. Retrasă de cîţiva ani din publicistică pentru a se dedica studiului arheologiei şi cercetării istoriei dacilor, Aurora Peţan îşi petrece vreme îndelungată la Piatra Roşie. Presupuneam că este acolo şi de astă dată. Şi am pornit la drum. Am intrat pe Valea Luncanilor dinspre Boşorod şi am mers, pe o cale nu tocmai uşoară chiar şi pentru maşinile de teren, până indicatoarele ne-au îndemnat la un urcuş abrupt. Am îndrăznit şi, după câteva minute, am ajuns în curtea casei în care locuieşte Aurora. Emoţia revederii nu a putut fi surprinsă îndeajuns în fotografii. După ce ne-am împărtăşit noutăţile şi s-au consumat efuziunile, am pornit cu toţii spre cetate, având un excelent ghid în Aurora.
Cetatea clădită pe vârful unui dealul înalt de 831 de metri şi este una de relativ mici dimensiuni, lungă de 102 metri şi lată de 45. În fiecare colţ exista un turn şi încă unul pe mijlocul laturii de răsărit. Intrarera se făcea prin colţul din Nord-Est. În interiorul fortificaţiei se afla o clădire cu temelie înaltă de piatră, care s-a păstrat până azi, şi cu pereţi din lemn. În afara incintei se află un sanctuar. Pe drumul până la cetate erau plasate trei turnuri de pază. Iar chiar în faţa cetăţii s-a descoperit o groapă uriaşă despre care se crede că ar fi fost o cameră boltită (al cărui tavan s-a prăbuşit sub apăsarea timpului), parte a unui tunel de refugiu. Pe panta estică a dealului se mai afla o a doua incintă cu ziduri de piatră şi palisadă.
Unii istorici spun că această cetate făcea parte din sistemul de fortificaţii dacic, având menirea de a opri drumul eventualilor invadatori dinspre Valea Streiului spre capitala statului dac. Alţi istorici cred că aici se afla o locuinţă nobiliară, pentru că altfel nu se explică bunurile de lux care au fost descoperite în cetate, între care şi un candelabru de aur cu trei braţe.
