Cetatea de la Piatra Craivii,
Cetatea de la Piatra Craivii, identificată de către unii cercetători ca fiind anticul Apoulon, se află în apropierea satului Bucerdea Vinoasă, la aproximativ 20 de kilometri de Alba Iulia, în Munții Trăscău, la altitudinea de 1.083 m, pe o culme, între văile Cricăului și Bucerzii.
Cercetările arheologice au relevat, în urmă analizării obiectelor și rămășițelor de construcții descoperite, că locuirea de către geto-daci a arealului de la Piatra Craivii poate fi urmărită, în timp, în intervalul secolelor II i.Hr. și II d.Hr.
De pe culmea fortificată se supraveghea accesul spre această regiune, dimensiunile zonei fortificate fiind de 67 m x36 m. Aceasta era înconjurată de ziduri cu grosimea de 3 metri, astăzi fiind vizibilă porțiunea din nord-vestul masivului. Tehnică de construcție a zidurilor este diferită de cea folosit în cazul cetăților din Munții Orăștiei. Se spune că aceasta este ultima cetate dacică, unde Decebal s-a retras, întrucât era cea mai puternică dintre fortificațiile dacice, construită într-un stil unic de către meșteri greci.
Istoricul cercetărilor
Sanctuarul de la Piatra Craivii
Primele cercetări la Piatra Craivii au fost demarate de Gh. Anghel în 1960, fiind concentrate pe investigarea vestigiilor medievale din zonă. O data cu identificarea unor elemente atribuite perioadei geto-dacice, colectivul de cercetare a fost mărit, iar săpăturile extinse pe un areal mai mare. Sub îndrumarea lui I. Berciu s-au descoperit și cercetat mai multe terase antropogene alături de fortificația importantului centru dacic, indentificat ca anticul Apoulon. Între descoperirile remarcabile se numără o serie de spații de cult și ateliere.
O serie de verificări și sondaje, care au dus, printre altele la descoperirea unui al treilea sanctuar, au fost efectuate spre sfârșitul anilor ’80 de către I. Glodariu și V. Moga. Campaniile arheologice au dus la dezvelirea parțială a unui important obiectiv arheologic, cu o evoluție istorică ce cuprinde locuiri din eneoliticul final/perioadă de tranziție la epoca bronzului (cultură Coțofeni), din bronzul mijlociu, Latène și perioada medievală timpurie și mijlocie.
În ceea ce privește descoperirile Latène, s-a constatat existența aici a unui puternic centru fortificat, la bază căruia, pe mai multe terase săpate în stâncă s-a dezvoltat așezarea civilă. Între descoperirile cele mai importante sunt de menționat trei sanctuare rectangulare, două incinte circulare, ateliere de prelucrare a metalelor ne/feroase și a pietrei și gropi de cult.
Sanctuarele sunt asemănătoare cu cele de la Grădiştea Muscelului. Au mai fost descoperite: cinci monede, dintre care patru sunt denari romani republicani emiși în anii 88-70 î.Hr. și una dacică de argint, bătută la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul celui următor, patru baze ale coloanelor din lemn ale templului în care se rugau dacii.
În anul 2005 au fost începute noi cercetări, având ca obiectiv lămurirea caracterului locuirii şi a stratigrafiei de pe terasa a V-a şi efectuarea unor sondaje pe o serie de terase ce nu au fost investigate sau care au beneficiat de o prezentare nesatisfăcătoare a lor şi începerea ridicării topografice a sitului.
În 2006, arheologii au descoperit două plinte rotunde din calcar aparţinând unei construcţii ce se circumscrie unui sanctuar dacic. Una din ele se află clar în poziţie “in situ” fiind surprins, în urma secţionării, şi patul pe care a fost aşezată. Plintele au dimensiunile clasice, ca cele din Munţii Orăştiei, fiind mai mari decât cele descoperite până acum la Piatra Craivii (diametru 0,55 m, înălţimea de 0,22 m).
AJUTĂ ŞI TU LA DEMARAREA LUCRĂRILOR PE ŞANTIERELE ARHEOLOGICE DE LA ZARGEDAVA ŞI HÂNDREŞTI ORGANIZATE DE ASOCIAŢIA VATRA DACIEI PRINTR-O DONAŢIE PE PAYPAL SAU PRINTR-UN SIMPLU SMS. PENTRU DETALII, CLICK AICI AVEM NEVOIE ŞI DE SPRIJINUL VOSTRU!
Plinte ale templului de la Piatra Craivii
O dată cu cercetarea acestor plinte, a fost descoperită o mare cantitate de ceramică în cea mai mare parte întregibilă, obiecte de podoabă (8 fibule de fier, bronz şi argint), fragmente de ţiglă de la acoperiş, cute din piatră, fusaiole de la un război de ţesut, râşniţă de piatră fragmentară, monedă republicană de argint datată în anii 42-41 a.Chr., importuri romane, dar şi piese de armament, precum vârfuri de săgeţi.
Campania din 2007 a continuat cercetarea templului de pe terasa Bănuţului, dispusă pe latura de est a masivului, cu dimensiunile de cca. 60 x 14 m, templu identificat în cursul săpăturilor din campania anterioară. Construcţia era prevăzută cu baze de coloane din calcar. În campania din 2007 au continuat cercetările în cadrul acestei secţiuni, până la nivelul de călcare antic, fiind surprinsă o nouă plintă, alături de un inventar arheologic constând din resturi de vase ceramice, piese de metal şi resturi de materiale osteologice. Modul în care acestea au fost surprinse face plauzibilă ipoteza că ele reprezintă ofrande.
Important centru metalurgic
Cetatea, așa cum arată unii autori, precum Vasile Moga și Aurel Rustoiu, pare să fi reprezentat un important centru de prelucrare a metalelor feroase și neferoase, după cum dovedesc unele descoperiri, printre care rămășițele unui cuptor pentru redus minereul de fier, ale unui atelier de prelucrare a neferoaselor, numeroase unelte specifice în metalurgia antichității sau în activitățile agricole, dar și piese finite, precum fibule din bronz și argint.
Tehnica de realizare celor din urmă este una evoluată, fapt care confirmă măiestria meșterilor geto-daci, mai ales atunci când vorbim de piesele din bronz aurite ulterior prin utilizarea tehnicii evaporării mercurului. De altfel, localizarea așezării de la Piatra Craivii în proximitatea zonei aurifere a Munților Apuseni oferea acces facil la rezervele de metal prețioase din zonă.
Legendele locului
Povestea spune că, printre stâncile de la Piatră Craivei, s-ar află un put fără fund. De fapt e vorba despre un ochi de apă, numit Fântână Orbului, în care localnicii spun că s-ar fi înecat o mireasă, al cărei trup neînsuflețit nu a mai fost găsit. Ba chiar se crede că ar există un tunel subteran între Fântână Orbului și izvorul Ochiul Cricăului, din comună Cricău. Dovadă ar fi fost adusă de niște ciobani care au găsit acolo tocmai fluierul pe care îl aruncaseră în Fântână Orbului.
O altă legendă spune cum Piatra Craivii se deschide o dată la șapte ani, lăsând cale liberă înspre comorile pe care le ascunde înăuntru. Se zice că un om a nimerit acolo acum 50 de ani, când se deschideau stâncile și și-a umplut traista cu galbeni.
După ce i-a îngropat într-un loc tainic, s-a întors la Piatra Craivei, plin de lăcomie. Dar piatra l-a închis înăuntru; bătrânii spun că noaptea se aud gemetele celor încuiați în adâncuri și că în fiecare Joie a Paștilor, când trag clopotele, Piatra se deschide pentru câteva clipe.
Oamenii locului mai spun că la Piatra Craivii s-ar afla capul lui Decebal, regele Daciei. Conform scenelor reprezentate pe columna lui Traian, acesta și-a tăiat gâtul în timpul luptelor cu romanii, în clipa când a simțit înfrângerea. Pe de altă parte, însă, istoricii consideră fantezistă legendă capului de la Piatră Craivei. Ei indică faptul că „trofeul” a fost dus la Roma și aruncat de pe o stâncă în râul Tibru, conform unui străvechi ritual.
un articol de Valentin Roman