Muntii Bucegi -in imagini
De la Moțăeni în sus valea începe să se strâmteze; șoseaua ține mereu șerpuirile Ialomiții, care de-aci încolo prinde-a lua glas: tot mai limpezi și mai repezi s-azvârl undele ei printre bolovani, îmbrâncind pe unii cu mânie, mângâind pe alții și puindu-le pe creștet rotunde coifuri de oțel. Intrăm pe la amiază în Petroșița, sat mare cu mai multe cătune frumos revărsate pe brâiele plaiului — de jur împrejur case albe, din ce în ce mai rare, se urcă pe coastele dealurilor, ca și cum s-ar fi luat la întrecere: care să privească mai de sus — în lungul apei, hierăstraie, mori, pive și dârste, zorite, se strigă unele pe altele până hăt, în capătul de sus al Moroenilor, de unde-ncepe înalta pustietate a munților, măreața și liniștita împărăție a Bucegilor. ” România Pitorească” - Alexandru Vlahuță
Pare aproape imposibil să cuprinzi aceste meleaguri pline de frumos, taina si fortă reunite in Masivul Bucegi. Si cum toate incep facand primul pas, ne vom documenta pentru inceput despre aceste locuri care “ne curg prin vene” si care ne conduc spre originile noastre dacice.
Masivul Bucegi, cu o suprafață de circa 300 km2, se află la extremitatea estică a Carpaților Meridionali, desfășurându-se între Valea Prahovei la est și culoarul Branului și Valea Ialomiței la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei și spre sud, până la contactul cu Subcarpații de curbură. Se întinde pe teritoriul județelor Dâmbovița, Prahova și Brașov.
Fiind de o mare complexitate structurală și morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 – 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.
Masivul Bucegi are o formă de potcoavă deschisă spre sud, din centrul căreia izvorește râul Ialomița.
Ramurile principale ale potcoavei se întâlnesc în extremitatea nordică chiar în Vârful Omu, punctul culminant al masivului. În afara celor două ramuri principale, tot din zona vârfului Omu se mai desprind culmi scurte și abrupte. Către est pornește muntele Moraru, spre nord-est Bucșoiu formează parte din cumpăna apelor, iar către nord Padina Crucii separă căldările glaciare Mălăiești si Țigănești.
Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principală a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean și platoul Bucegilor (podiș înalt, având altitudini cuprinse între 1600–2400 m și o înclinare de la nord către sud).
Versantul prahovean este stancos si abrupt, are o diferenţa de nivel de peste 900 m, prezinta pereţi goi de stanca, brazdaţi de hornuri adanci ai incinsi cu brane inierbate, colti şi tarcuri ce domina vagaunile adanci ale vailor - Morarului, Cerbului, Valea Alba, Jepilor, Urlatoarea Mare, Babei, Izvorul Dorului.
În contrast izbitor cu versantul abrupt prahovean, de cealalta parte a muntilor, spre Izvorul Dorului şi Ialomita, se intinde un platou inalt, acoperit cu intinse pajisti alpine si jnepenisuri.
Etimologie:
Unele denumiri toponimice întâlnite în acești munți ridică interesante probleme de filologie. Numele de Bucegi are o formă arhaică de Buceci. Forma Buceci este identică cu a antroponimicului Bucșa sau că numirea ar fi o variantă a lui Bugeac "un complex de mai multi mușchi care formează un covor verde si moale". În actul ctitoricesc din 1695 al Mănăstirii Sinaia, se spune că mănăstirea a fost ridicată "la pustie sub muntele Buceciul".
Numele de Buceci în loc de Bucegi mai este dat masivului, în zilele noastre, de către unii bătrâni din Branul de Sus. Oamenii de pe versantul nordic, estic și cei din partea de miazăzi a munților, ca și locuitorii Branului de Jos, îi numesc cu toți în zilele noastre Bucegi.
Lingviștii spun ca huceagul sau buceagul este un păduriș des și jos, ori covorul de mușchi verde și moale, sau chiar pământul pustiu, lipsit de păduri, doar cu buruieni și ierbărie. Localități cu numele Bugeac sau Buceag existau in județele Constanța, Ialomița și Teleorman, Bugeacul istoric din Basarabia, teritoriu aparținând regatului dacic al lui Burebista. Poate că tufele joase de jnepeni, numite și buceag, au dat numele Bucegilor. Lingvistul Sextil Pușcariu susține chiar că Bucșoiul, unul din brațele stelei de munți ce se intâlnesc în vârful Omu, își are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic), tot așa cum și Buceci, Bugeci, se derivă de la Buc cu acelasi sufix ca în Măneciu sau Moeciu.
Fauna este reprezentată de mistreț, iepure, lup, vulpe, urs, cerb, râs, căprioară, veveriță. Dintre păsări apar aici cocoșul de munte, găinușa de alun, zăganul, iar în apele reci de munte se găsesc pești ca păstrăvul, cleanul și mreana. În zona alpină se întâlnesc acvila de munte și capra neagră.
Flora:
„Din aprilie până în octombrie Bucegii sunt un rai de flori”. Cartea Munţilor - Bucura Dumbravă
Toate studiile botanice efectuate în zona masivului Bucegi, au reflectat bogăția și varietatea de specii și familii reprezentate, specifică atât pădurilor de conifere și foioase cât și pajiștilor alpine, susținând necesitatea protejării și ocrotirii acestui complex de forme, asociații și peisaje. În 1935, o parte din masiv este inclus în lista ariilor protejate din România, cu statut de Parc Național. La acesta se adaugă încă doua rezervații din bazinul Ialomitei și câteva puncte fosilifere din sud.
Orhidee salbatica:
Acces:
Există 2 trasee de telecabine din Bușteni până la Babele si Babele - Pestera, și din Sinaia până la Cota 1400, apoi Cota 1400 - Cota 2000.
În Parcul Natural Bucegi există două drumuri de acces auto care parcurg aproape întreaga suprafață, înlesnind accesul turiștilor: unul din partea de sud, ce începe din localitatea Moroeni și urcă până la barajul Bolboci și mai departe până la hotelul Peștera, unde se intersectează cu drumul ce urcă pe Platoul Bucegilor; altul din partea de est, ce pleacă din Sinaia, urcă pe la Cuibul Dorului și mai departe în Șaua Dichiului și de aici fie în zona de platou, fie pe Valea Ialomiței. În rest, accesul se face pe poteci și drumuri forestiere.
Localități de acces: Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Azuga, Predeal, Moroeni, Pietroșița, Bran, Rucăr, Zărnești
Iata doar cateva din punctele de interes ale Masivului Bucegi:
Jepii Mari
Traseul este accesibil numai vara, iarna fiind interzis intrucat exista pericol de avalansa. Acest traseu nu prezinta dificultati tehnice mari, iar zonele mai dificile, si cu pericol de alunecare (in special pe vreme umeda) au fost asigurate cu cabluri. Traseul incepe de la telecabina din Busteni si pana la un punct este comun cu drumul ce duce la Cascada Urlatoarea. Aproape de final urmeaza o poteca asigurata cu cabluri, pe alocuri sapata in stanca, zona denumita “La Scari” si dupa cateva serpentine printr-o zona de jnepenis se ajungem la Cantonul Jepi. De aici traseul poate continua spre Cabana Piatra Arsa (20 min.), Cabana Babele (1h30min) sau Cabana Caraiman (1h30min).
Jepii Mici
Atentie traseu periculos! Vara nu este dificil daca esti bine echipat si ai experienta, insa iarna este interzis intrucat exista pericol de alunecare, avalansa, iar in partea de sus a jepilor vantul bate cu putere si se formeaza ceata. Incepatorii ar trebui sa parcurga acest traseu insotiti de cineva cu experienta si mai ales intr-o zi frumoasa (pe ploaie traseul devine alunecos). Drumul incepe de la telecabina din Busteni, iar pana la Cabana Caraiman se fac aproximativ 3 ore. Odata ajunsi aici variantele de continuare a drumului sunt: Cabana Piatra Arsa (1h30min), Cantonul Jepi (60min.), Crucea de pe Caraiman – traseul prin brana Caraiman este spectaculos pentru peisaj, dar total neindicat celor cu rau de inaltime intrucat poteca e ingusta, in stanga e stanca, iar in dreapta hau (60min.) sau telecabina/Cabana Babele/Sfinx (30min.).
Crucea Caraiman
Crucea Caraiman este un monument construit intre anii 1926-1928 pentru a cinsti memoria eroilor ceferisti cazuti la datorie in Primul Razboi Mondial. Crucea este metalica si are 28 metri inaltime si doua brate de cate 7 metri fiecare. Cel mai usor si rapid traseu catre Crucea Caraiman este: cu telecabina din Busteni pana la Cabana Babele, apoi urmeaza un traseu turistic catre Crucea Caraiman de aproximativ 1h30min. Mai exista un traseu, mai dificil prin Valea Alba care porneste de la Caminul Alpin – Plaiul Munticelului – “La Verdeata” - Valea Alba – Vf. Caraiman – Crucea Caraiman – Cabana Babele.
Babele si Sfinxul
Pentru a ajunge la Babele si Sfinxul exista mai multe modalitati de deplasare. Fie ca alegeti metoda rapida, adica telecabina din Busteni pana la Cabana Babele, fie ca o luati pieptis pe cararile Jepilor Mici destinatia merita din plin. Locul unde se regasesc Babele si Sfinxul este un loc inconjurat de legenda. Acestea spun ca Babele ar fi nişte altare ciclopice ale vechii populatii pelasge (cea mai veche civilizatie din Europa) si că Sfinxul Bucegilor ar fi fost modelat de daci. De altfel, asemanarea izbitoare a Sfinxului cu un cap de dac acoperit cu o cusma a indemnat perpetuarea miturilor. Astfel, miturile si istoria locului, au făcut ca aceaste formatiuni geologice sa devina o atractie turistica importanta.
Pestera Ialomicioarei
La Pestera Ialomicioarei se poate ajunge luand telecabina din Busteni pana la Cabana Babele si apoi fie pe jos, fie luand a doua telecabina de la Babele pana la pestera. Un traseu montan indicat ar porni de la telecabina din Busteni, Jepii Mari, Cantonul Jepi, Piatra Arsa, Pestera Ialomicioarei. Pestera se desfășoară pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turistilor, pana in punctul numit „la Altar” urmand in amonte o portiune de inca 80 m, cu galerii si sali. Chiar la intrarea în pestera se afla Manastirea Ialomitei, ctitorita de voievodul Tarii Romanesti, Mihnea cel Rau. Aceasta a ars de mai multe ori până acum. Turistii pot vizita pestera zilnic, intre orele 8-11 si 14-17.
Varful Omu
Varful Omu este cel mai inalt varf din Muntii Bucegi ( 2.507m). Pentru a atinge aceasta destinatie avem multe variante, cel mai rapid ajungandu-se dinspre Cabana Babele, astfel: Busteni – Babele cu telecabina, apoi traseu usor catre Cabana Omu. Un alt traseu spectaculos este: Cabana Gura Diham – Poiana Vaii Cerbului – Vf. Omu , iar returul sa fie: Vf. Omu – Vf. Bucsoiu – “La Prepeleac” – Poiana Pichetul Rosu – Cabana Poiana Izvoarelor – Cabana Gura Diham. Ambele trasee sunt interzise iarna intrucat exista pericol de avalansa. De retinut este si faptul ca cea mai buna ciorba si cel mai bun ceai cu rom din Bucegi le gasiti aici, la Cabana Vf. Omu.
Cascada urlatoarea
Daca iti doresti sa faci putina miscare la racoare, prin padure, intr-o zi torida de vara sau chiar si intr-o dupa amiaza, atunci Cascada Urlătoarea este destinatia perfecta. Aceasta cascada este una dintre cele mai spectaculoase din România, atât prin debit, cât şi prin înălţime (15 metri). Este un punct de atracţie pentru turişti, mai ales că drumul către cascadă este considerat cel mai uşor traseu din Bucegi. Plecarea se face de la telecabina din Busteni, iar drumul dureaza 30min.
Poiana Costilei si Poiana Izvoarelor
Un traseu un pic mai dificil si mai lung decat cel pana la Cascada Urlatoarea, dar deosebit de frumos si mai putin strabatut de turisti este cel catre Poiana Costilei. Traseul incepe de la Caminul Alpin, trece prin Hoagele Mari si Mici si ajunge in Poiana Costilei. Drumul dureaza aproximativ o ora, este usor solicitant, iar odata ajunsi la destinatie peisajul este fabulos. In timpul verii localnicii, cat si turistii cunoscatori vin aici pentru a aduna sunatoare. Din Poiana Costilei drumul continua si ajunge in Poiana Izvoarelor, loc mult mai cunoscut si frecventat de catre turisti. De aici fie ne intoarcem catre Busteni mergand spre Gura Diham sau putem continua drumul catre Cabana Vanatorilor, drum care duce in Predeal.
Kalinderu
In Busteni exista o partie de ski denumita Kalinderu care incepe din poiana Kalinderu. Astfel, daca iarna turstii vin aici doar pentru a practica sporturi specifice acestui sezon, vara acestia pot urca pe jos sau cu telescaunul pana in varful partiei, in Poiana Kalinder. Pe traseu pot culege fragute (vara) si ciuperci (toamna). Din Poiana Kalinderu exista un drum, cunoscut doar de localnici, nemarcat, destul de abrupt care duce in “Poienita de Sus”. Aceasta este o fasie de iarba verde, foarte inclinata, aflata la imbinarea dintre padure si stanca unde vara oamenii vin sa admire bujorii salbatici.
Cheile Tătarului
Cuprinde un sector de chei ale Ialomitei situat in aval de cabana Padina cu o lungime de 0,5 ha. Rezervatia a fost infiintata in anul 1970 si in cuprinsul ei sunt ocrotite numeroase si variate forme de relief carstic: lapiezuri, pesteri, turnuri etc. Dintre pesteri se remarca Pestera Ursilor considerata ca cea mai inalta statiune paleolitica din tara noastra. Este alcatuita din doua coridoare: primul de 88 m lungime si al doilea de 25 m lungime.
Cheile Zănoagei
Are o suprafata de 150 ha si este situata in apropierea lacului Scropoasa. In cuprinsul ei este ocrotita o " insula " de arbori si plante termofile cu numeroase raritati: Anchusa burellieri, Astragallus depressus, Carduun candicans, Pinus cembra.
Cheile au o lungime de 1 km, fiind considerate cele mai impunatoare din Muntii Bucegi. Aici Ialomita este marginita de pereti verticali cu o inaltime cu o inaltime de 200 m.
Cu siguranta, drumul ne va deschide poteci si spre alte locuri ce ne cheama sa le vedem si simtim. Important este sa facem noi primul pas!
.jpg)
Calatoria cea mai profunda se face cu Inima deschisa si cu “talpile goale”. Așadar, atunci cand calea ni se deschide, sa poftim pe drumuri de munte, inspre Bucegi pentru a ne adapa din minunatiile acestor locuri.
Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Bucegi